briose umplute cu zambete!

cu ale sora’mii, mai exact.

ca si in postarea de ieri, incerc sa raman pe subiectul campaniei celor de la blogal initiative, cea cu provocarea lansata de restaurantul paradis by carmolimp, de a povesti despre reteta preferata. cum spuneam si ieri, nu pot gasi o reteta si doar una, dar am atat de multe povesti si motive pentru care le fac pe majoritatea din ele, incat as putea sa postez saptamani intregi. am incercat (sa nu spuneti ca nu mi-am dat silinta) sa scriu despre o reteta preferata, dar e o parere strict personala; va provoc, din nou, sa ma contraziceti.

si-acum, revenind la retete preferate, azi am briose pline ochi cu zambete, chitaiala si murdarit cu faina pe nas. cand intru in bucatarie, sora’mea se transforma in mine cand eram mica: vrea sa faca si ea de toate si nimeni n-o lasa sa faca nimic. prima oara cand am facut briose impreuna le-am ales pentru ca puteam sa-i dau destul de mult de lucru. si ca sa fie treaba treaba, am facut doua randuri: unele cu ciocolata si altele fara (poveste lunga); sau daca vreti, unele cu biscuiti oreo, altele cu dulceata de afine.

aveti nevoie, musai, de urmatoarele:

1. pentru briosele cu oreo: 2 oua, 250 g ricotta, 100 ml lapte, esenta vanilie, 150 g faina, 40 g cacao, 200 g zahar, 50 g ulei, 1 pliculet praf de copt, 1 praf de sare, 20, 20 si ceva de biscuiti oreo, 400 ml frisca.

2. pentru briosele cu dulceata de afine: 3 oua, un pachet de unt, 2 cani de faina, o cana de zahar, 1 pliculet de zahar vanilat, 1 de praf de copt, o mana de fulgi de ovaz (optional), cam o cana 1/2 de lapte, ceva dulceata (care poate fi si altfel decat) de afine si 1 praf de scortisoara (de aroma).

banuiesc ca va asteptati la asta, da’ va spun oricum: mai aveti nevoie de o tava de briose si de niste hartiute cerate dragute rau-rau de tot.

de retinut!

toate cele de mai sus nu m-ar fi ajutat la nimic daca n-as fi adaugat nerabdarea si entuziasmul sora’mii, placerea ei nebuna de a ne murdari cu faina pe nas inainte de a ne apuca de treaba, grija si gratia cu care sparge ouale si le tranteste in castron in asa fel incat sa formeze o fata vesela pe patul de faina, felul in care imi soarbe din priviri toate gesturile in bucatarie, dorinta de a amesteca si ea, da’ numai putin, ca ea-i mica si oboseste repede, eleganta cu care pune hartiile cerate in tava de briose si rabdarea (si a mea si-a ei) cu care le umple apoi. si tot de retinut e faptul ca ele cresc mai frumos cand sora’mea isi trage scaunul in fata cuptorului, le urmareste atent si se minuneaza atat de frumos de cum se umfla ele, asa, singurele, fara sa le facem noi nimic. si cu cat timpul de asteptare pentru ca ele sa se raceasca este mai lung, cu atat briosele i se par mai gustoase. si cand imi spune ca-s cea mai buna sora bucatareasa, ma umflu si eu, mai ceva ca o briosa.

 

mai jos aveti briosele noastre, dar am vazut si niste poze dragute, cum va mai spuneam, si pe pagina de facebook a restaurantului paradis. eu tot insist sa le dati un like, ca pe mine m-au inspirat sa scriu destul de urmator in zilele ce urmeaza. 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s