(anything but)-red velvet cake

da, dupa cum puteti intui din titlu, n-a fost tocmai un red velvet cake. dar sa o luam cu inceputul: trebuia un tort; unul fara ciocolata. mno, stiti ca daca mie imi luati ciocolata din meniu, imi luati 95% din idei.. si-apoi, sa ma vezi pe mine: google, telefon, carti, reviste, mama, bunica.. ce (&$%#&$&(# sa fac eu fara ciocolata?!?!

nu stiu cum si nici de unde, da-mi pica fisa: red velvet cake; ca-i frumusel, elegant si oricum trebuia sa-l incerc odata si-odata. zis si facut, 2-3 cautari, se face lista: faina (250 gr), o lingurita de sare, 15 gr de cacao, 150 gr unt, 300 gr zahar, 2 oua, esenta de vanilie (eu zic mereu ca-i dupa gust), 300 ml lapte batut, colorant rosu, o lingurita bicarbonat – si astea toate numa’ pentru blat.

la crema-i mai simplu: 400 ml frisca, 500 gr branza ricotta (merge si mascarpone sau orice alta crema de branza preferati), esenta de vanilie (din nou, dupa gust) si 100 gr zahar pudra.

treaba-i simpla, foarte simpla: se amesteca faina, sarea, cacaoa si bicarbonatul si se lasa deoparte; in alt vas se arunca untul, se pune mixerul pe el, apoi zaharul. vin si ouale, aruncate ordonat peste, urmate de vanilie; apoi se lasa si ele deoparte. intr-un al treilea vas se amesteca laptele batut cu colorantul.

ei, de aici incepe circul: pen’ ca n-am folosit colorant niciodata (l-am si cautat vreo juma’ de ora ca nu stiam dupa ce sa ma uit), am ales unul prost; evident, blatul meu a iesit oricum, numa’ rosu nu. drept pentru care m-a scos din sarite. am injurat 30 de minute de parca as fi fost un biciclist care circula civilizat si unu’ un un audi chiusapte cu numar de giurgiu mi-a taiat calea si m-a si certat (da, mi s-a intamplat de cateva ori).

n-a fost combinatie; asemenea unui caine, chiar fostului meu caine, blatul a simtit rautatile si s-a lipit de tava. bai, da’ cum s-a lipit.. aaa, sa nu uit, a stat la 200 de grade vreo juma de ora.

l-am lasat in pace (dupa ce l-am mai dat naibii de vreo 2 ori) si m-am apucat de crema: am batut frisca, am aruncat branza, vanilia si zaharul. si aia a fost crema, care s-a dus cuminte la frigider, lasand loc luptei mele cu blatul; l-am dovedit, dar greu.

de aici, puteti lasa si copiii sa faca treaba: blat, crema, blat, crema si tot asa, in functie de cate blaturi ati scos. cu ce-a ramas lipit pe dosul tavii am ornat putin tortul.

pozele-s putine, pentru ca ne-am luat cu joaca. 😀

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s